sunt iar indragostita.:">

  E asa de usor sa spui "gata ma duc si ii spun tot ce simt", "uite-l acolo, ma duc sa ma bag in seama sa-i spun totul." sau "gata, pauza viitoare ii spun ca am in gand." Dar cand vine momentul sa-i spun sau sa vorbesc pur si simplu cu el, ma pierd, nu realizez cea ce zic si ma gandesc la fluturasii din stomac care EL ia provocat prin simplu fapt ca sta langa mine, prin simplu fapt ca vorbeste cu mine, prin simplu fapt ca ma asculta. M-am saturat sa scriu pe banca de la scoala numele lui, m-am saturat sa am pe fiecare caiet in parte scris numele lui, pur si simplu imi intra in reflex sa ii scriu numele si cand ii scriu numele am niste furnicaturi in buricele degetelor, iar cand ii aud numele parca mi se taie respiratie si numai pot zice nimic si pur si simplu ma blochez. Cand ma ia in brate simt ceva inexplicabil, ceva ce nu cred ca multi simt asta, dar eu o simt, o simt de fiecare data cand ma ia in brate. Ii ador zambetul, mersul, felul in cre zice "buna", pasii de dans, felul in care fumeaza,ador sa stau pe banca sa-l privesc neincetat pauza de pauza, minunt de minut, secunda de secunda, zabesc de fecare data cand il vad, cand il aud sau cand ii aud numele. Am invat sa zbor, da chiar am invatat, dar doar atunci cand ma ia in brate, doar atunci cand vorbeste cu mine. L-as putea vedea intr-o mie de perosane chiar daca as fi fost oarba, pentru ca ii recunosc vocea, nu l-as confunda niciodata cu nimeni. Este special, este foarte special si-mi pare rau ca eu n-am fost exact asa cum el ti-ai fi dorit. As vrea sa stie si sa realizeze ca nu este un oarecare pentru mine, este cineva, cineva care mi-a dat fluturasi in stomac, cineva pe care in plac, dar totusi acel cineva pentru care m-am plictisit sa mai alerg si sa-l mai visez. :">