Am ajuns la concluzia ca povestile de dragoste cele mai scurte ma fac sa iubesc cel mai mult, ca ma indragostesc de un sarut, de la o banala atingere pe piciorul stang, de la o simpla discutie prosteasca. Cand relatia e scurta ai foarte multe momente frumoase, un sarut sub clar de luna, il savurezi, dupa pleci, ti-e dor de sarut, foarte dor.
Stiu, sunt ciudata, pentru ca imi plac relatiile mai scurte, stiu, baiatul iubeste mult mai greu, dar cand e inceputul de ralatie, e dragut, e golul in stomac de fiecare daca cand il vezi ca vine spre tine si te ia in brate, chiar daca pe el nu la atins inca acea dragoste mare, dar cand te gandesti ca iubesti din tot sufletul atunci cand nu esti iubita, ai speranta ca poate in viitorul apropiat va avea si el golul acela in stomac care oarecum e frumos, e de neuitat.
Incerci sa traiesti fiecare moment alaturi de el, secundele nici numai trec atunci cand te saruta, atunci cand te tine strans la piept, e parfect.
Abereeez, da stiu:)). Dar e frumos, mi-e dor, si nu, nu de el, ci de cum ma facea sa ma simt cand era atunci in prezenta mea.
Chestia asta care o scriu acum, decat eu o stiu, deca eu stiu povestea, si poate si el, dar sincer nu cred:|.
E perfact.:|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu